Wednesday, June 04, 2008

older stuff from older notebooks

din nou agende mai vechi. ma rog. probabil asta e una din noptile alea in care te uiti mult in spate. "ma rog" a fost pus de fapt de complezenta. chiar e una din noptile in care stai si te uiti mult in spate. nu-mi vine sa cred cate povesti, cati oameni. am gasit scrisori de la oameni despre care nu numai ca nu mai stiam ca exista, dar nici acum nu imi amintesc exact cine sunt, desi gasec teancuri de 20 si de scrisori. decat foarte vag. si gasesc scrisori ale mele, multe, scrisori pe hartie, din perioade - iarasi- arhivate si bagate la zipp. perioade in care imi e acuma aproape imposibil sa inteleg cat de mult puteam sa iubesc pe cineva, si cat de simpla, clara si pura putea sa fie chestia asta. un exemplu:
o scrisoare de aproximativ acum zece ani. zece ani, my fuckin god. tot nu imi dau seama ce inseamna zece ani in timpul meu interior. zece ani in timpul exterior mi se pare ingrozitor de mult. intre mine si punctul din care scriam scrisoarea aia, mi se pare intr-un fel ca nu a trecut asa mult. intr-un fel. intr-un fel a trecut mult, in alt fel nu a trecut asa mult. intr-un fel au trecut cinsprezece sau douazeci de vieti intregi de atunci. in alt fel... ok. mai citim o data. transcriem:
(transcriem cu x. in loc de numele real, pentru protectia martorilor. ca sa imi aduc aminte ca scriu pe un blog- public. chestie care intr-un fel mi se pare mai cinstita pentru ca aproape intotdeauna cand scriam in jurnale aveam dorintza hipersecreta ca intr-o zi cineva sa descopere si sa citeasca tot. si sa descopere ce sensibila sunt eu. ) deci, scrisoarea:

"mic si cocarjat vei iesi din dragostea mea, nici eu nu te voi mai recunoaste si oricum va fi prea tarziu te vei lua de mana si vei fugi, nu pot cuprinde TOT cu ochiul, si daca pot misca muntii, pe tine nu te voi misca niciodata iubindu-te atat de tare incat mica si cocarjata voi fi dupa ce dragostea asta va fi altceva, nimeni nu te va mai recunoaste, nici chiar tu.

asta e ritmul. x. se zbate in sine. x. roteste scrumiera. x. face ca un urangutan. Veronica e fascinata. Veronica de fapt nu vrea sa se opreasca scrumiera, de fapt nu vrea sa se termine coniacul, Vasconi ne fura mintzile, x. o pupa pe frunte si deci Veronica nu poate fi decat fericita o secunda poate chiar mai mult. Apoi o apuca rasul aiurea pe strazi si e bucuroasa ca iubirea- concept general ar putea-o salva de la moarte, ar putea -mai stii?- sa-l salveze si pe el de la moarte, desi nimeni nu poate concepe ca x. ar putea sa moara vreodata prin urmare Veronica inca poate sa rada aiurea pe strazi si sa aiba 18 ani, nu ca asta ar insemna ceva. dar e reconfortant, inca sunt tanara. veronica trece prin mai multe persoane si ar vrea sa fie mai mult decat e, ar vrea sa ia premii si sa alerge la x. si sa-i spuna ca e desteapta, e premianta, e ceva de capul ei. x. mai zambeste din cand in cand si atunci chiar e frumos totul, atunci nu mai e frig si nici praf pe strazi. veronica stie ca ar trebui sa fie mai serioasa, ca ar trebui sa fie altfel dar x. exista si asta nu poate fi decat un lucru bun, un lucru care cere neaparat multa dragoste, iar Veronica e facuta pentru asta.

Sunt multe lucruri ciudate pe lumea asta. Unul din ele ar fi ca Veronica il iubeste pe x. de trei ani si ca acum este foarte fericita, stie ca sunt prieteni si asta conteaza cel mai mult."

nu. m-am inselat. acum sunt foarte departe din momentul scrierii acelei scrisori. atat de departe ca nici nu imi vine sa cred ca exista, si ca lucrurile puteau fi asa simple si curate atunci.

puii mei. o fi din cauza exploziei informationale ca nu mai esti atent la oameni? acum cred cu convingere ca lumea e fututa dincolo de orice limite. acum zece ani, scriam despre Dumnezeu. pana si aceste doua afirmatii arata cat de mult se pot schimba lucrurile in timp.

inseamna oare ca nu mai credem in nimic? nu. credem in tot felul de chestii. numai ca intre timp am constientizat (inca nu pe deplin, dar procesul de constientizare se intampla day by day by day) o chestie pe care tot x. a zis-o, acum multi ani: "tu o sa mori nebuna si singura."
doamne-ajuta.

(ps- acum am primit un IM de la cineva pe care il ignor: "e trist ca ma ignori". ce sa raspunzi la asta? )

chestii mai vechi de prin agende

1.lacurile pe care ne plimbam se umfla si coboara
te-ai descaltat pe marginea lacului si stai cu picioarele in apa.
luminile casei scanteii.
muzicile amestecate de la petru terase diferite.
o conversatie. noi. un caine alb.
aerul se umfla si coboara. ne curg balele.
n-am luat suc. n-avem apa. cine se duce sa ia un suc.
daca treci pe dalele din cleshtar din mijlocul parcului
s-ar putea sa intri in alta dimensiune
s-ar putea sa te strecori prin cea mai stramta fisura ca o
frunza lunga de lotus care imi sectioneaza memoria.
pamantul e plin de astfel de gauri. mii de ochisori ne privesc
din fiecare unghi al pamantului.
o pasare trece pe cer ca o cometa.

2.criminalistica descompusa
picioare taiate
ochiul tau de tigru ma izbeshte-n spate.
merg pe dunga alba
pe autostrada
si musc din pancarta.

pancarta intrarii in oras poarta amprente.
stii cine a trecut pe aici. poti recompune totul.
da o limba pe rugina de la "bine ati venit" ca sa
simti gustul orasului
sudoarea muncitorilor
femeile gravide care au implantat
cate doi prunci in cate un apatament
cosurile lor cu cumparaturi
simti freamatul de la primul caine care trece
pe langa tine
scaietii din blana lui
laba din fata vopsita
ochiul cu cataracta
si intra si intra
nimic nu te impiedica sa vii
la noi in bucatarie.